Biroul sergentului Maurice [ numai Kanon ]

Helena ofta.
- Kanon, tocmai tu imi popui sa ma odihnesc!
Zise ea oarecum amuzata, pastrandu-si insa tonul distant.
- Ah, trebuie sa termin si cu dosarele recrutilor astora ... Doamne!
Exclama fata luand unul dintre dosare si incepand sa il rasfoiasca, tastand apoi rapid pe calculator inforatiile esentiale, pe scurt.
Isi spijinea capul intr-o mana, frecandu-si fruntea obosita.

Kanon se ridica cu greu de pe scaun.
"Firar sa fie cu cazatura asta!"
Veni in spatele Helenei si o imbratisa.
-Ti-am spus....e bine sa mai asculti cateodata si sfaturi de la spioni "pensionati".

Helena tresari cand simtii mainile lui Kanon in jurul taliei sale, insa isi pastra aerul rece dandu-i cu grija mainile la o parte.
- In regula... o sa iau cateva dosare sa le lucrez acasa.
Spuse ea ridicandu-se si punand un teanc de dosare in servieta, alaturi de laptopul si agenda sa.
Isi lua jacheta din cuier uitandu-se la Kanon.
- Deci, ai de gand sa vii sau o sa stai sa te plangi de durerea aia de sapte?
Incerca sa isi mentina aerul sobru, nedorind sa fie jucata in continuate pe degete de catre Kanon, nefiind sigura in legatura cu ce dorea el sa faca in continuare.

-Da da...Domnisoara Nu Vreau Sa ma Atingi..~.~...
Posaco!
Kanon veni dupa ea si ii deschise usa asteptand sa iasa.
-Doamnele primele^^!

helena ridica o spranceana zambind stramb.
- Multumesc ....
Murmura ea luandu-si paltonul si iesind din birou, asteptand ca si Kanon sa faca acelasi lucru.
"Of Doamne...."
Incuie biroul punandu-si cu grija cheile in buzunarul din fata de la pantaloni.

-OOOO DA.in sfarsit aflu si eu unde locuiesti^^.
Abia astept sa impartim patul ala mare^^.
Kanon ii pus eo mana pe umar si zambi .

Helena se inrosii putin la acest gand, insa se stradui sa ramana impasibila, iesind din unitate.
- Sper sa nu te recunoasca nimeni...
Spuse ea aruncandu-le priviri fulegatoare tuturor care se uitau la Kanon, in asa fel incat acestia isi mutau imediat privirea.
"Offff.... cat o sa rezist sa raman rece cu el in aceeasi casa?"
Se intreba ea regretand alegerea facuta.

Kanon ignora toate privirile care erau atintite asupra lui si schita un zambet mandru.
isi tinea mana pe umarul ei in continuare.
"O da! Am reusit!"

Helena ii privi mana de pe umarul sau fixandu-l critic cu un aer mustrator.
In cele din urma ofta, hotarand sa ignore pe moment acel detaliu.
Ajunsse in statia de autobuz, luandu-si un bilet.
"Doamne... unde am ajuns...."
Isi zise ea oftand din nou in ea insasi, privindu-l pe Kanon.

Kanon isi indrepta privirea spre fereastra, punandu-i mana in jurul taliei si tragand-o mai aproape.
Zambetul de pe chip ii pierii si o masca fara expresie ii lua locul.
" Sunt att de obosit....".

Helena il privi dandu-i putin rozalie la fata mana la o parte.
"Doamne... iar simt ca imi arde fata..."
Isi zise ea nervoasa.
- S-a intamplat ceva?
Il intreba incet cand ii observa expresia fetei, mai degraba absenta acesteia.

Kanon nu reactiona de prima data, dar dupa ce isi simti mana data la o parte revenii inapoi ina aceasta lume.
-Scuze...nu..nu s-a intamplat nimic..
E IN REGULA..
sUNT...
aDICA..
Imi este doar foarte somn.....Nu prea am dormit ok zilele astea.

Autobuzul oprii in statie si Helena se ridica, tragandu-l si pe Kanon dupa ea.
- Pai cand ajungem poti sa te culci.. Pana termin eu dosarele astea o sa ma dureze.
Spuse ea zambind si mergand cu pasi mari, rapizi, spre intrarea intr-un bloc mai vechi, cu grafitty pe pereti.
- Aici...
Zise ea oftand.
Urca in lift, apasand butonul pentru etajul 7.
"Doamne... am ajuns..."
Isi spuse ea scotandu-si cheia si iesind din lift.
Se indrepta spre usa cu numarul 333, descuind cu grija usa.

-Interesant loc...Nu ma asteptam ca tocmai tu sa locuiesti intr-o cladire ca asta.
Sper ca ai participat si tu la grafitty time^^.
O lasa pe Helena sa intre prima in partament si el inchise usa.

Helena zambi fals, punandu-si paltonul in cuier si deschizand usa palierului pentru a intra in living.
Arata mai degraba ca o camera de hotel, totul aranjat, insa pe masuta in mijloc erau intinse dezordonat niste hartii stampilate.
Isi lasa servieta pe unul dintro fotolii.
- Pai... ce pot sa spun, fa-te comod.
Ii zise ea putin deranjata lui Kanon.
- Ah, da... Voiai sa dormi...
Isi amiti fata in ultima clipa inainte sa deschida geamul.
- Pai, dormitorul pentru oaspeti este acolo.
Zise ea indicandu-i o usa in capatul holului.

-Hmmm... .
Konan se uita utin ciudat la ea si ofta.
-Da..multumesc...
Ma voi duce sa dorm.
Acesta isi lasa haina in cuier si pleca spre camera indicata de Helena.
Se aseza pe pat si inchize ochii punandu-si mainile sub cap.

Helena ofta obosita, asezandu-se pe fotoliu si incepand sa transcrie informatiile esentiale din dosare.
Tasta rapid, ochii incinzandu-i-se incet.
Tresari, cu privirea alunecandu-i fara voia ei in directia in care se dusese Kanon.
"Trezeste-te!"
Isi ordona ea in mai multe sensuri, hotarand sa isi faca o cafea.
Mirosul bauturii se raspandi repede in casa.

-Hey!
Kanon iesi repede din dus cu un rposop in jurul taliei si cu parul ud atarnandu-i pe fata.
-Hmmm...miroase bine^^
Vreau si eu cafea.
Nu am mai baut de cateva zile^^

Helena se intoarse cu fata spre el, pana atunci fiind cu spatele, uitandu-se la ibricul de cafea.
Cand privirea ii aluneca la corpul baiatului rosii putin, mai mai sa scape ibricul din mana.
"Of Doamne..."
Isi zise ea abordand un zambet distant, turnandu-i cafea intr-o ceasca din portelan, punandu-si si ei.
- Zahar...?
Intreba ea pe un ton usor muscator datorita faptului ca o surprinsese cu acea aparitie, insa zambind in continuare, ceva mai prezent, roseata nedisparandu-i din obraji

-Binenteles^^
Kanon se rpopie si o saruta pe obraz.
-Multumesc pentru cafea^^.
Lua ceasca de pe masa si lua o gura, intorcandu-se spre camera sa se schimbe.

Helena isi simtii chipul intepenindu-i intr-un zambet larg, pe care si-l ascunse cu suvitele sale castanii.
Zambetul nu ii disparu nici in urmatoarele clipe, cand isi bau cafeaua fara zahar, fierbinte.
Ofta visatoare, reintorcandu-se la dosarele sale.
Isi relua fata impenetrabila, de lucru, reincepand sa citeasca.

Kanon iesi din dormitor imbracat cu niste pantaloni lungi de armata,parul dat pe spate cu tepi, o pelerina subtire neagra si in picioare sosete cu masinute.
Isi trecu mana prin par si veni in fata biroului Helenei.

- Mai doresti ceva?
Il intreba Helena destul de rece, fara sa isi ridice privirea din ecranul calculatorului.
Se saturase sa o joace pe degete, insa nu putea nega faptul ca il adusese acolo de buna voie, din propria initiativa.
Ofta mut, inchizand laptopul. Terminase mai repede decat se asteptase.
Dosarele zaceau deschise in jurul ei, unul dintre ele fiind langa piciorul lui Kanon.
Se apleca sa il ridice.

Kanon se apleca si el luandu-l inaintea ei si ridicandu-l.
-Haide...ce o sa faci..
Aici nu poti ajunge^^.
" Haide...spune-mi ce vreau sa aud..."

Helena il privi, icruntandu-se, perfect in contrazicere cu zambetul subtire ce ii inflorise pe fata.
Se ridica, apucandu-l pe Kanon de mana si impingandu-l in piept, reusind sa apuce coltul dosarului, insa cazand apoi peste baiat, dosarul sarind prin camera, foile din el imprastiindu-se peste ei.