Biroul sergentului Maurice [ numai Kanon ]

Kanon isi dezvalui un mic zambet apucand-o de dupa gat pe Helena.
-Pentru ca iti place de mine si pentru ca eu ti-am cerut asta.
Sau...cel putin asa ar fi procedat vechea Helena.
Si nu mai nega atat....este chiar adevarat ca am mari defecte...
But...this is why I am so charming^^.

Helena il privi indecisa.
In cele din urma ofta: din nou o jucase pe degete dupa bunul plac.
- In regula.
Zise ea dupa cateva clipe de tacere.
- In regula ...
Repeta dandu-i drumul si scotandu-si laptopul din servieta.
- De ce ai nevoie?

Kanon se uita triumfator la ea shitand un zambet.
-De orice m-ar putea ajuta sa-mi tin capul pe umeri.
Dar orice ai face...ai grija sa fii in siguranta.
Nu as vrea sa patesti ceva din cauza mea.

Helena zambi, deschizand rapid cateva ferestre si incepand sa tasteze.
- Mai excat, cine te cauta si de ce?
Il intreba ea pe Kanon in timp ce intra in bazele de date ale catorva organizatii guvernamentale.
- Nu pot sa inteleg ce ai facut in toti anii astia. Nu am mai auzit nici pas de la tine, iar acum pici din cer amenintat, din nou, de moarte! Ai un "noroc" incredibil!
Exclama ea fara sa isi ridice privirea din calclator.

-Asta numai tu o sa poti intelege^^.
Doar tie iti pasa de mine. Ma si mir ca m-ai recunoscut dupa atatia ani.
Totusi...ne-am intalnit o singura data....
Kanon isi ridica capul de pe scaun si isi plimba privirea pe chipul Helenei examindandu-l.
-Nu stiu cine ma urmareste...sau de ce....vroiam ca tu sa-mi spui asta...

Helena tasta rapid, incruntandu-se concentrata.
- In regula, in ce activitati d-ale tale ai fost implicat in ultimul an? Se pare ca s-au detectat mai multe infractiuni neelucidate in aceasta perioada.
Fata inchise doua ferestre si deschise altele, avand deja ecranul complet ocupat.
"Nu inteleg de ce il ajut..."
Isi spuse ea continuand sa dea clikuri peste clikuri, tastand rapid parole si date.

-Sunt orice...chiar si hot...dar nu sunt un pier de vara!
Eu am infractiuni mult mai elaborate decat stii tu pentru care sunt cautat.
Deci...nimic din ce ti-as spune nu ti-ar fi de folos.
In orice caz.....
Sunt asemenea unui gandac de bucatarie.
Adaptat si adaptabil.
De aceea am si un trecut atat de...
Hmm..un cuvant potrivit...a.da...intunecat^^.

Helena zambi dezgustata de replica baiatului.
- Orgolios ca intodeauna.
Zise ea ridicand din sprancene.
Isi ridica privirea din calculator.
- Nu stiu in ce lucruri te-ai bagat de data aceasta, insa pot fi aproape sigura ca esti cautat de Henrik Malot. Probabil ca stii si singur cine este.
Ii spuse ea aratandu-i un dosar de pe calculator.
- Asta inseamna ca ai dat de dracu`.

-Oooo nu!
Nu el din nou!
M-am saturat de el.
Parca ar fi gay si vrea sa ma pupe undeva mereu!
Mafia ruseasca.....ce sa spun!
Kanon isi lasa capul pe biroul langa monitorul Helenei.

Helena se uita curioasa printre dosare.
- Placut... se pare ca te vrea chiar foarte mult.
Zise ea privind surprinsa cateva rapoarte recente.
- 18 crime! Cautandu-te pe tine a omorat oameni nevinovati!
Spuse fata dezgustata.
- Nici nu ma asteptam la altceva.
Inchise caldulatorul, punandul in stand by.
- A o singura intrebare.
Il privi fix in ochi pe deasupra ochelarilor.
- Cum de ai nimerit in necazul asta? Te stiam mai precaut!

-Cine naiba mai stie?!
Eu sigur nu....nici nu ma asteptam sa-si mai a duca aminte de numele meu!
18 crime...
Nu-l puteti baga in inchisoare?....~.~...
Ar trebui sa poti!Esti mare si tare!
Te-ai descurcat mereu!

Helena rasfoi cateva dosare de pe masa.
- Din pacate nu este de gasit. Opt echipaje de politie il cauta de cateva luni bune, insa stii cum sunt rusii!
Zise ea scuipand in gunoi cu dezgust.
- O data ce vad lumina zilei se baga iar printre sobolanii asemeni lor!
Se ridica in picioare.
- Avand in vedere trecutul tau ma indoiesc ca vei primi protectia politiei...

-Ma rog...nu ca ar mai conta...neh?...
oricum...nimeni nu stie ca am intrat aici...
Doar tu stii^^.
Cred ca m-ar vana cainii astia toata viata daca ar stii ca sunt in viata.

Helena se sprijini cu fundul de birou.
"Of, cum de reusesc eu mereu sa ma implic in astfel de idiotenii?"
Isi zise ea nervoasa pe propria persoana pentru ca cedase.
- Si acum? Ce ai de gand sa faci?
Il intreba fata pe Kanon privindu-l fix

-Sa te sarut inainte sa plec..
Pot?...
Kanon afisa un zambet larg si astepta alt rand de palme.
Isi lasa capul pe spate si incerca sa-si adune gandurile.

Helena il apuca de barbie, roseata nemaiaparand.
"Of, baiatul asta este incurabil... SI se pare ca si eu la fel..."
Isi zise ea cu o urma de zambet.
- Unde te vei duce acum? Nu vreau sa ma trezesc in cateva zile cu anuntul mortii tale pe ziarul de dimineata.

-Crezi ca stiu?...
oooo da!
Mi-am amintit ceva...
Am uitat ce piele fina ai...
Hmm...
Dragut sentiment.
Kanon o privii in ochi si zambi satisfacut.

Helena il privi surprinsa de faptul ca din nou profita de slabiciunea sa pentru el ca sa o foloseasca in scopurile sale.
In cele din urma zambi, dandu-i drumul.
- Sa inteleg ca momentan esti in plus ...
Zise ea zambind subtire stiind ca picase deja in plasa insa amanand momentul in care avea sa se dea de gol.

-Cam asa ceva...
Deci...asta inseamna ca nu o sa te mai vad...neh?..
Kanon isi schimba iar atitudinea lasandu-si capul pe spate si inchizand ochii.
-Nu stiam ca ma pot relaxa atata de bine in biroul tau....

Helena se simtii oarecum santajata de atitudinea lui.
"Nu fii fraiera!"
Ii dicta o voce imperioasa in mintea sa, insa alta voce plapanda se strecura dominanta...
"Dar nu e asa de rau... Totusi... Haide..."
Inchise ochii incercand sa ia o decizie.
"Te vei lasa fraierita din nou?"
Deschise ochii.
"Se pare ca da..."
- Deci... daca tot nu ai unde sa te duci... ce ar fi sa... ramai la mine...?

Kanon cazu cu scaunul pe spate cand auzi propunerea.
"OOOO Da!"
-Hmmm..sa vedemm...!
Baiatul incerca sa se ridice de pe jos cu toata ca simtea cum ii crapa spatele.
Hmmm..
-Se pare ca.....
Inchise ochii punandu-si mana la ceafa..
" Se pare ca ...Da!"
-De cand asteptam sa ma intrebi asta^^

Helena zambi.
- Mereu ai stiut cum sa ma citesti ... Totusi nu te umfla prea mult in pene acum, si pune scaunul unde era!
Zise ea pe un ton neutru.
"Sper ca te-ai lovit tare la spatele ala al tau... inca o data m-a invartit pe degete. Doamne, cat urasc asta!"
Isi spuse ea detestandu-si slabiciunea, insa zambind in sinea ei la gandul ca Kanon avea sa stea la ea.

Se ridica incet si calculat punand scaunul la loc si aezandu-se din nou pe el.
"Cum de am cazut in halul asta?...
O sa mor in curand"
Isi indrpta din nou privirea spre Helena .
"Atat de rece si distanta....si ....atragatoare...^^"

Helena isi aprinse din nou calculatorul, deschiznad o fereastra de internet si incepand sa navigheze pentru a se calma.
Ochelarii ii stateau in continuare pe varful nasului, asa ca si-o scoase cu o miscare scurta, inchizand ochii cand o suvita lunga ii veni direct in fata.
Isi puse ochelarii pe masa, oftand.

-Ce te framanta atat?....
Kanon o privea fascinat.
-Pari obiosita.
Mai bine te-ai duce sa te odihnesti.Cred ca te-ai simti mult mai bine^^