Biroul sergentului Maurice [ numai Kanon ]

Kanon o lua in brate un zambet mischin aparandu-i pe buze.
-Nu stiam ca vrei atat de repede^^.
Baiatul o stranse in brateapucand-o mai aproape de el.
"Bingo!"

Helena se inrosii, parul cazandu-i pe fata.
- Kanon, da-mi drumul!
Ii zise ea incercand sa se ridice.

-Hmpf!
Kanon o mai tinu asa cateva clipe dandu-i drumul la un moment dat.
-Bine...am inteles...
Respinge-ma daca nu-ti place.
Orpivire rece aparu pe chipul lui Kanon care isi intinse mainile sub forma de cruce asteptand raspunsul Helenei.

Helena isi stranse mainile la piept, nestiind cum sa reactioneze, privindu-l oarecu cu regret pe Kanon.
"Oh Doamne, de as putea sa las macar o data sentimentele inaintea datoriei"
Isi spuse ea oftand mut.

-Deci?...
Kanon oprivea fara pic de expresie.
-Inca astept un raspuns.
Daca voi primi " acel" gen de raspuns...promit sa plec din casa ta...si nu o sa ma mai vezi niciodata.... .

Helena il privi lipsita de expresie, surprinsa de tonul categoric din vocea lui.
Ramase tacuta cateva clipe, gandindu-se la ce ar trebui sa raspunda pentru a se multumi pe deplin pe ea insasi. Un "nu" nu ar fi fost deloc potrivit in context, avand in vedere ca isi dorea char foarte mult sa il vada mai des pe Kanon.
Insa un "da" i-ar fi compromis complet respectul de sine.

Kanon nu mai spuse nimic lasandu-se pe spate, simuland parca un avion in foc prabusindu-se.
Inchise ochii si astepta raspunsul.
"Haide...spune-mi orice....numai spune ceva..."

Helena facu un pas spre el, apucandu-l de mana, simtind o roseata puternica aparandu-i in obraji.
- Nu vreau sa pleci...
Ii zise ea incet fara sa isi dea seama ce avea ea insasi de gand sa faca.

Kanon nici macar nu deschise ochii asteptand continuarea.
Nu se putea mutumii doar cu atat.
Trebuia sa termine....
"Haide....te rog.."

Helena se incrnta, simtindu-se santajata de atitudinea lui.
"Ah, de ce faci asta?"
Se intreba ea putin nervoasa.
- Eu ...
Incepu ea sovaitor cu vocea schimbata complet, insa in continuare puternica.
- Ah, Doamne, ce ma mai balbai atat?
Se enerva ea dintr-o data strangandu-i putin cam tare mana.
- Te iubesc, ba boule!
Ii zise ea putin rastit.

-Hmmmm.
Un zambet micut isi facu aparitia si Kanon o lua in brate pe Helena.
-In sfarsit ai invatat sa nu te mai balbai!...
O stranse din ce in ce mai tare in brate.

Helena zambi subtire, privindu-l pe Kanon direct in ochi.
- Mda ... Influenta.
Zise ea dandu-si putin ochii peste cap, nestiind daca fusese o alegere corespunzatoare.

Kanon se uita putin timp in ochii ei si se apropie mai mult.
-Nu mai pot sa rezist....scuze^^...
Baiatul se apropie sarutand-o putin apasat pe Helena.

Helena zambi in sinea ei, raspunzandu-i apasat la sarut, fara sa se recunoasca pe sine pentru acest fapt, insa il lua in brate pe Kanon uitand cateva clipe de constinta ei.
"Eh.. ma rog.."

Kanon isi lasa mainile pe soldurile Helenei tragand-o si mai aproape de el.
"Jesus Christ....

Helena tresari, retragandu-si capul o clipa simtind cum se inroseste.
"Cat ai de gand sa astepti?"
Se intreba ea pe sine privindu-l crucis pe Kanon.
In cele din urma ceda, sarutandu-l din nou.

Kanon o saruta pe frunte punandu-si capul pe umarul ei.
-Hmmmmm...cineva miroase bine......
Incepu sa se joace cu una din suvitele ei.

Helen simtii roseata persistand, privindu-l putin absenta.
"Of Doamne ... sunt asa o proasta!"
Isi zise ea categorica, insa interveni o voce mai docila.
"But he looks so god...."
In cele din urma doar zambi subtire...

Kanon inchise ochii si se prabusi peste Helena pe podea.
Iis aseza capul din nou pe pieptul ei si se relaxa, jucandu-se cu mana ei.

Helena tresari puternic cand simtii greutatea lui Kanon peste ea.
Se ridica in capul oaselor, privindu-l intrebator.
"Of Doamne..."

-Hey....stateam bine....!
Kanon se ridica si el fixand-o pe Helena.
Acesta zambi.

Helena zambi subtire cand auzi replica baiatului, insa nu se ridica mai tare uitandu-se intr-o parte.
Parul ii statea pe fata acoperindu-i privirea.
"Ah, unde am ajuns... n-ar fi trebuit sa il invit aici!"
Se certa ea privindu-l cu coada ochiului.
"Dar acum e prea tarziu..."
Zambi.

Kanon isi ridica manile si le intinse dupa care se lasa pe spate si isi puse mainile sub cap.
Inchise ochii.
"Ooo da....!"
Incepu sa se gandeasca la cei care il tot urmareau...si isi dadu seama ca daca afla cineva ca locuieste cu Helena....ar putea avea probleme.

Helena se ridica aranjandu-si parul cu grija.
Ofta mut, asezandu-se la loc pe fotoliu si luandu-si ceasca, band ce mai ramasese din cafea.
Deschide o pagina de internet incepand sa navigheze.

Kanon se ridica si el luandu-si arma si incepand sa o curete.
Ii scoase cartusul cu gloante, ii puse piedica si incepu sa o lustruiasca.
Se uita plictisit pe fereastra, tragand cu ochiul din cand in cand la Helena.