Biroul sergentului Maurice [ numai Kanon ]

"Acum ma si baricadeaza sa nu intre nimeni...offf...."
Kanon se intoarse in living unde pe jos erau imprastiate diverse articole despre arme...si cele mai bune gloante.

Helena isi baga cheile in buzunar, ajungand in statia de autobuz.
Detesta partea aceasta a diminetii, cand trebuia sa stea alaturi de toti betivii diminetii.
Ofta resemnata, urcandu-se in autobuz.

Kanon se ridica de pe covor si se aseza in fund.
Adormise.
"Ce naiba?..
Cat o fi ceasul?..."
Se ridica incet si se indrepta spre fereatstra.

Ora 4.15.
Helena isi ridica capul adormit din ecranul calculatorului, dandu-si seama ca adormise in timp ce indosaria noile informatii.
Ofta, lasand dosarele terminate pe masa.
Se ridica, intinzandu-se pentru a se trezi.
Isi lua lucrurile si iesi, incuind biroul.
Rata autobuzul, luand-o pe jos.
"Vreau sa ajung mai repede acasa..."
Isi zise ea punandu-si geanta pe umar si luand-o la fuga, cu parul prins in coada fluturandu-i in spate.

Kanon isi aprinse o tigara si isi lua o ceasca de cafea uitandu-se pe geam.
Somn...~.~.....
Foarte somn...

Helena ajunse in cele din urma acasa, cautandu-si cheile prin buzunare.
Gasi brelocul clasic din metal, scotand cheile si descuind usa.
Simtii miros de tigara de cum puse piciorul inauntru.
- Baa!
Exclama ea simtind mirosul, desi baiatul era la geam.
- Acum te apuca sa fumezi ...

-Helena!
Kanon se uita la ea cu aceeasi expresie rece.
-Bine ai venit^^.
Acesta isi stinse tigara si lua ultima gura de cafea.

Helena se uita la el lipsita de expresie.
- Mda, mersi ...
Zise ea aruncandu-si geanta pe fotoliu si scotandu-si geaca.

Kanon veni si o lua in brate stragand-o destul de tare.
-Cum a fost ziua de azi?....
Iis lasa capul pe umarul ei si ii sarut agatul.

Helena tresari strangand din dinti cand simtii buzele baiatului atingandu-i gatul.
Era placut, insa se retrase ducandu-se la frigider si scotandu-si un suc rece.
- A... destul de bine...
Se uita prin camera observand hartiile de pe podea.
- Vad ca nici tu nu ai stat degeaba..

-Da...tocmai am aflat ca arma mea a fost prezenta la 3 crime.
Kanon ofta.
-Genial.
Inchise ochii si isi lasa capul pe spate.
-Nici nu ma puteam astepta la altceva mai bine.

Helena ridica din sprancene.
- Cum asa? Doar spune de unde a pornit informatia asta si pana maine o sa dispara.
Zise ea cu subanteles scotandu-si laptopul.

-Nici nu mai conteaza...oricum..cazurile sunt inchise.
Pe vremea aceea nu eram cu arma la mine.
Deci a scapat.
Dar idiotul ala de mafiot rus....mi-a gasit numele in raport.

Helena il privi ganditoare cateva clipe.
- E clar ca te vrea foarte mult ...
"De as stii si de ce ar fi perfect."
Cmpleta ea in gand/

-Da...mai am putin si cred ca vrea sa mi-o dea!
Kanon se aseza pe canapea facandu-i semn sa vina.
-Haide^^....
Nu musc^^
"Chiar atat de rau"

Helena zambi, inchizandu-si laptopul si punandu-l cu grija in geanta.
Se strecura printre hartiile de pe podea, avand grija sa nu calce nimic.
Ajunse la canapea si se tranti pe aceasta dizgratios, privind direct in fata.

Kanon o trase in bratele sale ridicand-o si asezand-o pe genunchii sai.
Iis lasa capul pe pieptul ei si inchise ochii inspirand adanc de cateva ori.
-Ma calmezi...^^

Helena il privi zambind oarecum obosita, nesttind ce ar putea sa spuna.
Ofta, ramanand nemiscata.
- Cum asa?
Intreba dupa cateva clipe.

-Pur si simplu....
Ma calmezi...
Imi trebuie vreun motiv?...
Kanon isi puse capul pe umarul ei lipindu-si gura de gatul Helenei.

Helena tresari, punandu-i mana pe cap cu intentia de a-l desprinde de ea.
"Haide.. chiar asta vrei?"
Inchise ochii o clipa.
"Nu stiu..."
In cele din urma ramase asa.

Kanon inchise ochii si o saruta pe Helena pe gat.
"Geez.."
O aduse si mai aproape de el.

Helena il privi lipsita de expresie.
"Niciodata nu voi intelege de ce se joaca asa cu mine"
Isi zise ea tragandu-l putin de par fara sa isi dea seama.

Kanon se tramba putin si mai slabi stransoarea.
-Esti bine?..
Scuze...
De obicei imi place sa strang pe vineva pe care il tin in brate.
Nu ma pot abtine.

Helena il privi cateva clipe fara sa isi ia mana din paru lui.
In cele din urma zambi.
"Bine fato... te las in pace..."
Ceda in sfarsit vocea din mintea ei.
Helena se apleca putin si il saruta pe buze le Kanon.

Kanon o privi putin surprins raspunzandu-i la sarut.
"Ce o fi apucat-o?...
Te obicei nu e asa"